Creanţele reprezintă valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice, pentru care acesta urmează să primească un echivalent valoric. Acestea cuprind: creanţe comerciale, sume de încasat de la entităţile afiliate, sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte creanţe, capital subscris şi nevărsat. Conform OMFP 3055/10 noiembrie 2009 sumele care urmeaza să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil.
