Poziţia în bilanţul contabil a creanţelor şi datoriilor este reglementată în România prin OMFP nr. 3055 noiembrie 2009 (art. 24), reglementare conformă cu Directiva a IV-a a CEE. Astfel, în bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. Precizăm că în modelul de bilanţ conform normei menţionate mai sus creanţele sunt prezentate în cadrul postului de bilanţ (capitol) B - Active circulante, iar datoriile sunt prezentate în cadrul posturilor de bilanţ (capitole) D - Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi respectiv G - Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an. În cadrul OMFP 3055/2009 sunt prezentate şi regulile de evaluare a creanţelor şi a datoriilor. Conform acestei reglementări evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor. Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare. Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.
Informaţiile oferite în cadrul posturilor bilanţiere pot fi utilizate la determinarea unor indicatori financiari necesari în analizele financiare şi în fundamentarea deciziilor manageriale. Astfel, informaţiile privind creanţele şi obligaţiile sunt folosite pentru realizarea unei analize diagnostic a situaţiei financiare a întreprinderii, analiză ce are la bază utilizarea celor două tipuri de bilanţ şi anume:
- bilanţ financiar, apropiat de bilanţul contabil din România,
- bilanţul funcţional, care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii, exploatare, finanţare, trezorerie), fiind un bilanţ economic, construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către bancheri .
